Copie Conforme

Poate depasi copia valoarea originalului? De la intrebarea asta porneste filmul lui Abbas Kiarostami si ne aduce in fata o poveste tandra despre cautari.

Un barbat si o femeie se intalnesc undeva in sudul Italiei. Dincolo de promisiunea unei posibile bucurii, amandoi spera sa poata cere raspunsuri, poate chiar sa primeasca raspunsuri, sa acuze, sa reproseze.

Amandoi stiu deja unde au gresit. Au pierdut, au castigat, au iubit, au fost iubiti, au pierdut iubirea. Mai pot schimba ceva cuvintele nespuse? Intalnirea dintre doua povesti atat de diferite si asemanatoare  in acelasi timp incat granita dintre copie si original nu mai are sens.

Paradoxal este faptul ca cei doi primesc raspunsurile pe care le asteptau, dar nici-unul dintre ei nu mai are puterea de a le auzi. Amandoi sunt prizonierii propriului trecut. Toata poveste curge ca o alunecare intre doua oglinzi. Nici unul dintre ei nu il vede pe celalt.

Pare ca s-au obsinuit atat de mult cu perioada in care au asteptat raspunsurile incat nu mai pot iesi din ea. Este ca si cum ajunsi la capatul drumului, ajunsi in momentul in care ar fi obtinut ceea ce isi doreau, in loc sa ia ceea ce au cautat nu fac altceva decat sa continue sa caute. Ceea ce cautau pare ca isi pierde sensul, singura forma a existentei lor parand a fi cautarea.

Am regretat faptul ca nu puteau reintra in jocul vietii altora. Mi-am amintit cat de greu este sa stai pe marginea dintre a-i lasa libertatea celuilat si a intra in joc, de a te implica deci a schimba. Si am apreciat din nou cumpatarea si intelepciunea celor ce stiu sa respecte libertatea celor din jur si in acelasi timp sa se bucure de gesturile de bucurie si daruire, celor ce stiu sa vada, sa auda, sa inteleaga si sa accepte. Pana la urma acesta fiind singurul joc corect.

Juliette Binoche a castigat Premiului pentru cea mai bună interpretare feminină la Festivalul de la Cannes 2010. Tenorul englez William Shimell creaza un personaj complet in rolul lui James Miller.