Culisele traducerii şi ale cărţilor
Sedus de tradus, un blog de traducatori de carte vrea sa faca asta pentru tot mai multi
Diverse • Miercuri, 17 Noiembrie 2010 • trimis de Elena Militaru
Carte, scriere creativă şi chestiuni lingvistice – mai precis, dileme şi exemple precise de care se loveşte şi, respectiv are nevoie, orice traducător. În linii mari, asta e esenţa blogului www.traducatordecarte.blogspot.com.
Publicul spune că e un blog atrăgător şi util, că are un aer profesionist, iar noi, oamenii din spatele lui, suntem mândri de el. Nu scriem aici de nevoie, ci de voie – de mult ce ne place să traducem, să citim şi să ne dăm cu părerea despre cărţi şi tot ce ţine de ele. Traducător de carte e un fel de manifest mai mult sau mai puţin livresc, un spaţiu virtual în care ne expunem fără ocolişuri pasiunea şi devotamentul faţă de carte, energia de a lucra cu ea şi în folosul ei.
Noi zicem că ne adresăm oamenilor care ne seamănă, care răsfoiesc şi/sau traduc cărţi. De citit însă, ne poate citi oricine. Accesul pe blog e liber, la distanţă de un link şi-un clic, sau enter, după caz. N-am pus nicio parolă, dar am mizat pe capacitatea de înţelegere, pe inteligenţa şi interesul cititorului. Scriem mult... şi bine, dar, în mod clar, nu pentru orice om. Iar asta nu pentru c-am fi nişte aroganţi, ci pentru că am ales să construim un blog de nişă. Aşa ne-am gândit noi, am zis să nu scriem la întâmplare, ci numai despre lucruri din domeniile pe care le stăpânim cel mai bine. Nu ne place superficialitatea şi nici nu tratăm procesul de traducere, cartea sau cultura cu snobim.
Ca s-o spunem pe-a dreaptă, ne şi promovăm. În mod deschis, dar nu agresiv, pentru că nu ţinem cu orice preţ să ne dăm mari – deşi sigur nu suntem mici. Ne place să credem că „cine ştie cunoaşte“ (şi nu, n-am uitat nicio virgulă între ghilimele; cum bine spuneam, cine ştie – gramatică – cunoaşte).
Ca să nu batem apa-n piuă... şi-n scris pe blog, am făcut mai multe rubrici: „Chestiuni editoriale“, „Considerente filologice“, „File de carte“, „Greşeli mediatizate“, „Idei în zbor“, „Lumi ficţionale“, „Manifestări cărturăreşti“, „Realităţi interioare. Miscellanea“. Poate că denumirile astea nu trădează din prima esenţa pragmatică, creativă sau lingvistă a ideilor noastre, dar cuvintele din spatele fiecărei secţiuni vorbesc de la sine – coerent, corect şi cuviincios, susţinem noi. Şi, nu în ultimul rând, ele vorbesc româneşte, pentru că, atunci când am elaborat conceptul Traducător de carte, am zis să ne punem şi-o ştampilă de brand: „Ne place să traducem româneşte.“ Iar ca blogul să nu pară al nimănui, ne-am gândit să ne dăm câtuşi de cât şi-n vileag. Ei, asta nu înseamnă că ne-am apucat să ne lăudăm cu ce-am făcut şi-am dres în domeniul editorial. Doar am pus la punct nişte... cărţi de vizită neconvenţionale, cu scris mult, că doar aşa le stă bine traducătorilor, şi cu menţiunea prenumelui fiecăruia – pentru că suntem prietenoşi şi tineri şi nu prea ne place să fim domniţi.
Am ales să fim sinceri şi transparenţi în gândire, să susţinem sus şi tare că ne place să traducem şi să citim/vorbim/scriem despre literatură, cultură şi mediul editorial pe care-l cunoaştem prea bine, fiindcă am lucrat, lucrăm sau colaborăm cu edituri, iar domeniul încă ne fascinează peste măsură – fie că vine vorba de traducere, redactare, corectură, DTP şi toate cele. Le-am făcut, împreună, pe toate. Le mai facem şi acum.
Scriem frumos despre multe dintre cele de mai sus, aşa că, dacă eşti interesat de ceva anume, citeşte-ne ideile pe blog! Ori contactează-ne pe Facebook sau pe e-mail (adresa o găseşti pe blog), dacă vrei să ne spui o vorbă de bine sau să ne tragi la răspundere pentru cine ştie ce problemă, deşi noi suntem atenţi din fire.
Ne delectăm scriind pe blogul nostru şi ne-ar plăcea să ştim că-i delectăm şi pe alţii prin el. Nu suntem la început de drum, la fel cum nu suntem nici veterani în domeniul traducerilor de carte, dar ne place foarte mult ceea ce facem şi ne iese. Lumea zice că asta se numeşte pasiune. Noi o trăim şi-o oglindim în şi prin cuvinte.
Publicul spune că e un blog atrăgător şi util, că are un aer profesionist, iar noi, oamenii din spatele lui, suntem mândri de el. Nu scriem aici de nevoie, ci de voie – de mult ce ne place să traducem, să citim şi să ne dăm cu părerea despre cărţi şi tot ce ţine de ele. Traducător de carte e un fel de manifest mai mult sau mai puţin livresc, un spaţiu virtual în care ne expunem fără ocolişuri pasiunea şi devotamentul faţă de carte, energia de a lucra cu ea şi în folosul ei.
Noi zicem că ne adresăm oamenilor care ne seamănă, care răsfoiesc şi/sau traduc cărţi. De citit însă, ne poate citi oricine. Accesul pe blog e liber, la distanţă de un link şi-un clic, sau enter, după caz. N-am pus nicio parolă, dar am mizat pe capacitatea de înţelegere, pe inteligenţa şi interesul cititorului. Scriem mult... şi bine, dar, în mod clar, nu pentru orice om. Iar asta nu pentru c-am fi nişte aroganţi, ci pentru că am ales să construim un blog de nişă. Aşa ne-am gândit noi, am zis să nu scriem la întâmplare, ci numai despre lucruri din domeniile pe care le stăpânim cel mai bine. Nu ne place superficialitatea şi nici nu tratăm procesul de traducere, cartea sau cultura cu snobim.
Ca s-o spunem pe-a dreaptă, ne şi promovăm. În mod deschis, dar nu agresiv, pentru că nu ţinem cu orice preţ să ne dăm mari – deşi sigur nu suntem mici. Ne place să credem că „cine ştie cunoaşte“ (şi nu, n-am uitat nicio virgulă între ghilimele; cum bine spuneam, cine ştie – gramatică – cunoaşte).
Ca să nu batem apa-n piuă... şi-n scris pe blog, am făcut mai multe rubrici: „Chestiuni editoriale“, „Considerente filologice“, „File de carte“, „Greşeli mediatizate“, „Idei în zbor“, „Lumi ficţionale“, „Manifestări cărturăreşti“, „Realităţi interioare. Miscellanea“. Poate că denumirile astea nu trădează din prima esenţa pragmatică, creativă sau lingvistă a ideilor noastre, dar cuvintele din spatele fiecărei secţiuni vorbesc de la sine – coerent, corect şi cuviincios, susţinem noi. Şi, nu în ultimul rând, ele vorbesc româneşte, pentru că, atunci când am elaborat conceptul Traducător de carte, am zis să ne punem şi-o ştampilă de brand: „Ne place să traducem româneşte.“ Iar ca blogul să nu pară al nimănui, ne-am gândit să ne dăm câtuşi de cât şi-n vileag. Ei, asta nu înseamnă că ne-am apucat să ne lăudăm cu ce-am făcut şi-am dres în domeniul editorial. Doar am pus la punct nişte... cărţi de vizită neconvenţionale, cu scris mult, că doar aşa le stă bine traducătorilor, şi cu menţiunea prenumelui fiecăruia – pentru că suntem prietenoşi şi tineri şi nu prea ne place să fim domniţi.
Am ales să fim sinceri şi transparenţi în gândire, să susţinem sus şi tare că ne place să traducem şi să citim/vorbim/scriem despre literatură, cultură şi mediul editorial pe care-l cunoaştem prea bine, fiindcă am lucrat, lucrăm sau colaborăm cu edituri, iar domeniul încă ne fascinează peste măsură – fie că vine vorba de traducere, redactare, corectură, DTP şi toate cele. Le-am făcut, împreună, pe toate. Le mai facem şi acum.
Scriem frumos despre multe dintre cele de mai sus, aşa că, dacă eşti interesat de ceva anume, citeşte-ne ideile pe blog! Ori contactează-ne pe Facebook sau pe e-mail (adresa o găseşti pe blog), dacă vrei să ne spui o vorbă de bine sau să ne tragi la răspundere pentru cine ştie ce problemă, deşi noi suntem atenţi din fire.
Ne delectăm scriind pe blogul nostru şi ne-ar plăcea să ştim că-i delectăm şi pe alţii prin el. Nu suntem la început de drum, la fel cum nu suntem nici veterani în domeniul traducerilor de carte, dar ne place foarte mult ceea ce facem şi ne iese. Lumea zice că asta se numeşte pasiune. Noi o trăim şi-o oglindim în şi prin cuvinte.
